Europa

Pentru a putea explica mișcarea corpurilor proiectate în câmp gravitațional, filozoful Ioan Filopon introduce conceptul de impetus, prin care a anticipat ideea de inerție, fiind considerat unul dintre precursorii lui Galileo Galilei. Conceptul a fost preluat și dezvoltat de Jean Buridan.

Spațiul islamic

Pompă de apă inventată de Al-Jazari

Prin invențiile sale, din care se pot menționa diverse orologii și mecanisme, precum și o pompă de apă, Al-Jazari devansează cu mult orizontul științific al acelei perioade (secolul al XII-lea).

În 1551 Taqi al-Din a prezentat, în scrierile sale care au tratat diverse teme științifice, o mulțime de orologii mecanice, dar și un fel de motor cu abur care era utilizat în scopuri culinare (rotirea cărnii pentru fript). Învățatul islamic este considerat unul dintre primii proiectanți de pompe hidraulice din spațiul otoman.[3]

Alți mari savanți islamici au fost: Al Baghdadi (a dedus înaintea lui Newton Principiul al II-lea al mecanicii), Ibn Bajjah (care a descris ceea ce astăzi se numește principiul acțiunii și reacțiunii). Frații Banū Mūsā (Ja’far Muhammad ibn Mūsā ibn Shākir), Alhazen și Al-Khazini sunt precursori ai lui Newton în domeniul legii gravitației.

Renașterea

Odată cu dezvoltarea comerțuluinavigației, a artei războiului, are loc o dezvoltare fără precedent a științei și tehnologiei.

Leonardo da Vinci, ale cărui teorii s-au bazat pe observare atentă și documentare, a înțeles mai bine decât contemporanii săi, importanța observațiilor științifice precise. Deși a descris un număr mare de mașini ingenioase, nu a reușit să pună în practică invențiile pe care le-a schițat în manuscrise, unn exemplu fiind mașinile de zbor pe care le-a desenat. Totuși, schițele întocmite privind amenajarea sistemelor fluviale au și astăzi valoare practică. De asemenea, Leonardo da Vinci a înțeles efectul Lunii asupra mareelor și poate fi considerat unul dintre precursorii hidrodinamicii și aerodinamicii.

Desenul unui elicopter realizat de Leonardo da Vinci

Prin elaborarea teoriei heliocentriceNicolaus Copernic a susținut că Pământul se rotește în jurul axei sale și orbitează în jurul Soarelui, teorie ce va fi acceptată pe deplin în toate cercurile științifice.

Bazat pe sistemul heliocentric și pe observațiile lui Tycho BraheJohannes Kepler a stabilit că planetele au ca traiectorie elipse nu cercuri, deplasarea lor în jurul Soarelui efectuând-se după trei legi, numite ulterior legile lui Kepler și pe care le-a publicat în 1609 (primele două legi) și în 1619 (a treia lege).

Galileo Galilei a introdus concepția științifică de studiu a mișcării și a infirmat concepțiile lui Aristotel, care au dominat știința timp de secole. Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv ingenios, a studiat căderea liberă a corpurilor și a demonstrat că viteza de cădere a unui obiect nu este influențată de greutatea acestuia. În ceea ce privește dinamica, a contrazis afirmația lui Aristotel conform căreia un corp aflat în mișcare s-ar opri dacă asupra acestuia nu acționează nicio forță, ceea ce ulterior l-a condus pe Newton la crearea conceptului de inerție. De asemenea, Galilei a observat că perioada de oscilație a unui pendul depinde numai de lungimea sa, nu și de amplitudinea mișcării, ceea ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii orologiilor de mai târziu.

Christiaan Huygens a studiat mișcarea circulară și a creat conceptul de accelerație centripetă. Alte probleme ale dinamicii de care s-a ocupat au fost: mișcarea de oscilație a pendulului fizic și legile ciocnirii elastice, pe care le-a dedus pornind de la teorema de conservare a impulsului.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Robert Hooke descoperă relația dintre solicitare și deformare în cazul corpurilor solide (legea lui Hooke).