Monumentele și construcțiile din antichitate constituie o dovadă a cunoștințelor și nivelului tehnologic din acea perioadă. Astfel, piramidele din Egiptul anticGrădinile suspendate din Babilon, ansamblul Stonehenge, templele și porturile din Grecia antică, podurile și apeductele din Roma antică și multe alte clădiri și construcții înfățișează experiența și cunoștințele de mecanică din acea epocă.

În mlaștinile din vecinătatea orașului Ljubljana s-a descoperit cea mai veche roată de lemn,[1] care se pare că are peste 5.000 de ani vechime, fiind considerată cea mai veche roată (cu ax) din lume.[2]

Încă din antichitate se remarcă preocupările pentru studiul mecanicii corpurilor cerești. Un exemplu elocvent îl constituie mecanismul de la Antikythera, un dispozitiv mecanic complex care prezicea pozițiile Soarelui și planetelor observabile și care datează din perioada 150 – 100 î.Hr.

Încercând să explice cunoștințele acumulate anterior, vechii greci au pus bazele mecanicii ca științăAristotel a încercat să elaboreze o teorie a mișcării, dar aceasta era mai mult filozofică, speculativă și mai puțin bazată pe logică și experimentArhimede a fost printre primii care a explicat din punct de vedere matematic legea pârghiilor. De asemenea, a construit un șurub (șurubul lui Arhimede) care a fost ulterior o perioadă îndelungată utilizat pentru alimentarea cu apă a canalelor de irigare. Un alt mecanism simplu atribuit marelui învățat grec este scripetele. De asemenea, Arhimede a studiat compunerea și descompunerea forțelor paralele și a arătat cum se poate determina centrul de masă al unui corp. În ceea ce privește hidrostatica, este celebru principiul care îi poartă numele.

Heron, matematician și inginer care a trăit în Alexandria și a ținut lecții în cadrul celebrului muzeu din incinta Bibliotecii din Alexandria, a întreprins numeroase experimente, cea mai cunoscută invenție a sa fiind eolipila (în secolul I î.Hr.), considerat primul motor cu abur din istorie. Chiar dacă în acea epocă nu a avut nicio aplicație practică, dispozitivul demonstra posibilitatea transformării energiei termice în lucru mecanic.

Ctesibius, probabil primul director al Bibliotecii din Alexandria, a menționat pentru prima dată că aerul comprimat poate fi utilizat la pompe, fiind deci considerat părintele pneumaticii. A avut invenții și în domeniul hidraulicii. Astfel, pentru măsurarea timpului, a propus construcția unui ceas cu apă, idee care a fost utilizată până în secolul al XVII-lea, când Christiaan Huygens a descoperit ceasul cu pendul. Ctesibius a descris primele pompe pentru extragerea apei din fântâni și i se atribuie și descoperirea sifonului.

Matematicianulastronomul și geograful Ptolemeu (ale cărui concepții pornesc de la cele ale lui Aristotel), în lucrarea Almageste a înregistrat peste 1.000 de stele pe care le-a clasificat în constelații, fiind unul dintre precursorii mecanicii cerești. Respingând ideile lui Aristarh din Samos, Ptolemeu a adoptat teoria geocentristă, considerând că toate corpurile cerești gravitează în jurul Pământului, teorie care a fost învinsă definitiv abia peste 14 secole de către Copernic.

Pe lângă lucrări referitoare la geometrie, ultimul mare matematician al lumii antice, Pappus din Alexandria a studiat planul înclinat și a descris modalități de determinare a centrului de masă pentru corpuri mai complicate, cum ar fi corpul de rotație, această ultimă temă fiind reluat abia prin secolul al XVII-lea de către Paul Guldin.

După dispariția Școlii alexandrine, urmează o perioadă obcură pentru mecanică și pentru știință în general.